Atâtea gânduri ne frământă
Din zori și până la apus
Și-atâtea zvonuri ne-nspăimântă
Și-atătea grijuri ne-au răpus...

E-atâta tulburare-n lume
Războaie sânge și dureri
Parcă s-au dus zilele bune...
Nu mai e pace nicăieri

Atâta ură adunată
În inimi pline de venin
Atâta lume dezbinată
Sub masca cea de bun creștin...

Atâția colți și guri flămânde
Gata să sfâșie oricând
Unul pe altul azi se vinde
Mințind, trădând și dezbinând

Spre ce se-ndreaptă omenirea
Ce viitor mai poate-avea
Când nu-și mai pot lua privirea
De la păcat și poftă rea

Spre un sfârșit murdar și sumbru
Și spre un iaz de foc aprins
Spre un deznodământ macabru
Spre un infern de lavă-ncins

Nimic de-aici nu ne mai leagă
Vrem Doamne să fim strămutați
În casa Ta Sfântă și dragă
Părinți, copii, surori și frați